"Cand a venit Iisus, am crezut ca va fi sfarsitul lumei. Pana atunci noi traiseram in timp. El ne scotea din timp. Pana atunci noi ne inchinaseram omului de maine. El ne desvata de omul de maine. Si voi sunteti fiii lui Dumnezeu, ne spunea El. Nu va ganditi la celalalt. Ucideti in voi omul de maine. La sfarsitul lumei toti vor invia si vor fi de o varsta.
Iar lume era pe sfarsite. Sau nu, nu inca. Ar fi fost daca oamenii s-ar fi crestinat. Dar cine s-a crestinat? Ci din an in an, din veac in veac, omul a uitat mai mult invatatura primita si a inceput sa-si intoarca gandul catre cel de maine.
Eram multumiti, amanasem toate, nu vedeam decat de foamea trupului, iar spiritul il adormisem. Dar ne lipsea ceva: doctrina. Trebuia si putina teorie, ca sa ne putem simti cu desavarsire bine.
Atunci a venit marxismul. Ce usurare pe inimile noastre. ... De cand doream indemul acesta: amanati problemele duhului pana vor fi conditii mai bune de traiu, ingineriti si mai mult lumea, poate omul de maine se va simti mai bine - si va gandi!
Te simti bine omule de maine? "

Constantin Noica - Moartea omului de maine